Nu intamplator am ales numele blogului, pur si simplu nu am simtit ca exista in acest moment un nume pentru el. Nu intamplator am ales aceasta poza...pentru ca nu este nicio coincidenta sa descriu cu aceste cuvinte. Totul are sens pentru mine.
Pentru ca a trecut prea mult timp de cand nu m-am mai ascultat pe mine insami, nu mai stiu sa vorbesc cu mine, tot incercand sa asimilez limbajul "vietii" mi-am pierdut timpul pe care mi-l datorez mie. Oare suna egoist? ha-ha. Nu sunt egoista, sunt realista. Mi-e dor de mine. Podul acesta mi-a indreptat pasii spre casa bunicilor mei. Nu este frumos, este doar parte din sufletul meu. Nu l-am mai pasit de mult, cam de atata timp de cand nu mi-am mai auzit glasul de copil. L-am pierdut oare?
Nu este nimic nou sa ne deschidem "corazon'ul" public, atata timp cat nu suntem nevoiti sa suportam priviri indreptate spre noi. Probabil ca de asta o facem, adesea, poate ca ni se pare interesant ce avem de spus. Interesant este ca de fiecare daca cineva este placut impresionat de ce ganduri ne strabat, dar in acelasi misterios timp, altii sunt dezgustati sau alarmati. Ma intreb oare in care categorie o sa fiu "postata"?
"exceptiile" din viata mea :D
Cel mai bun.
Cea mai buna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu